Culoarea ametistului este dată de prezenţa impurităţilor de fier şi aluminiu şi unei iradieri radioactive naturale, care a intervenit chiar în momentul formării cristalelor. În general, culoarea ametistului este mai intensă spre vârful cristalelor şi mai slabă la baza lor. Dacă se pune un ametist într-un vas cu apă, se observă clar decolorarea cristalului, culoarea concentrându-se intens la capăt.
Cristalele formate din ametist şi citrin se numeste ametrin şi pot conţine incluziuni unde culorile se schimbă. Pe lângă zonele de culoare, ametistul poate conţine diverse incluziuni, mai ales canalicule paralele, umplute cu lichid, care, privite cu lupa, arată ca nişte dungi de zebră în zig-zag. Ametistul faţetat, dacă este privit din unghiuri diferite, are o nuanţă albăstruie sau una roşiatică.
Era cunoscut încă din Egiptul antic, apare în foarte multe bijuterii din secolele XIX-XX. Denumirea lui datează din Antichitatea greacă. Şi denumirea lui provine din greaca veche, fie din “amethystos” (de culoarea vinului), fie “amethystes” (contra beţiei, pentru că se considera că are puterea de a împiedica beţia). El este foarte apreciat şi căutat şi astăzi, în special varietăţile mov închis şi foarte limpezi. Este prelucrat faţetat sau sub formă de caboşon. Orice impuritate îi diminuează considerabil preţul.
Prin încălzire, ametistul îşi schimbă culoarea din violet în galben (sau cu tentă brună), procedeu vechi prin care se obţine un fals topaz, care este în realitate un citrin artificial. Ametistul a cărui culoare a fost modificată astfel se numeşte “ametist ars”. Denumirile lui comerciale sunt “topaz de Madeira”, “topaz spaniol” etc.
Ametistul poate fi confundat cu fluorina violetă, kunziul, spinelul violet (natural sau sintetic), topazul violet şi turmalina violetă (indigolit).
Trebuie ferit de temperatură şi de lumina solară directă, aceşti factori putându-l decolora.
Surse de ametist: Brazilia, Uruguay, Mexic, Madagascar, Namibia, Zambia, Franţa, Elveţia. Din Munţii Ural se extrag unele dintre cele mai bune ametiste.
Surse:
Mircea-Dragomir Andrei, Heinz Karl – Pietre preţioase fine ornamentale, perle
Judith Crowe – Ghidul pietrelor preţioase
Corina Ionescu – Pietre preţioase, semipreţioase şi decorative. Dicţionar enciclopedic ilustrat
